Rugăciunea meschină a unui ipocrit

Suntem proşti, Doamne

Şi uitam singurătatea, in doi

Iartă micimea

Seamănă gândul de-apoi

Arde cutia de lucruri concrete,

Dorinţe deşarte, nevoi,
Păpuşi de lut rece,
Gunoi...

Varsă din nori sentimente,

Hilar mai rămâne din noi

Suntem proşti, Doamne.

Dă-ne gândul de-apoi.