sâmbătă, 25 iulie 2015

„– Vino, zmeule viteaz, în săbii să ne tăiem, sau în luptă să ne luptăm? – Ba în luptă, că e mai dreaptă.” Greuceanu



     Ieri am asistat la încă un viol în grup, că tot e la modă subiectul „pe net”, din fericire consumat doar la nivel psihic, dar în ce priveşte latura obiectivă diferenţa nu e mare.
     Nu cred că e cineva perfect, cum am citit în câteva comentarii şi nici că o inteligenţă superioară e însoţită neapărat de un caracter incontestabil. În meciul de box, că nu pot spune că a fost şah, Andrei Pleşu versus Petronela Rotar, doamna a dat prima lovitură, în calitate de challenger, niţeluş cam joasă ce-i drept, dar mă rog, scuzabil pentru o femeie, acolo a nimerit. Am distribuit ambele puncte de vedere pentru că n-am de unde să ştiu care-i adevărul, n-am fost de faţă.
     E posibil ca domnul Pleşu să fi avut o zi mai proastă, ceea ce n-ar diminua cu nimic meritele şi aureola domniei sale, aşa cum e posibil ca doamna Rotar să fi fost dezinformată. Un lucru pot totuşi să remarc: lăsând deoparte afirmaţiile suspectate ca fiind neverificate, doamna Rotar s-a adresat condescendent, pe când domnul Pleşu n-a făcut decât să cadă din lac în puţ, gestionând disproporţionat reacţia, sau mai degrabă negestionand-o.
     Să admitem că n-are nicio legătură cu demisia forţată a domnişoarei librar, care din greşeală, prin eroare, [sic!] nu l-a recunoscut după fizionomie şi nici nu i-a cerut buletinu’, miza meciului care va să zică, alături de onoarea sa nereperată. Perfect si cel mai probabil adevarat, dar prin ceea ce a urmat n-a făcut decât să expună oprobriului public, insultelor, derizoriului, încă o doamnă care la rândul ei a greşit, sau nu, nu ma pronunţ că nu am probe, cum se zice la mine pe tarla, dar care orice culpă ar fi avut, nu merita batjocorită în felul ăsta. S-au găsit destui masculi feroce şi câteva doamne diafane, toţi cu clăbuci la gură şi sufocaţi de indignare, gata s-o omoare cu pietre în piaţa publică pe baza unor simple mărturii. Probabil se cred pe undeva prin Pakistan, unde până şi familia participă la flagelarea femeilor, dacă se găsesc patru bărbaţi care să spună că a fost infide(a)lă.
    Sigur, nu domnul Pleşu poate fi acuzat de virulenţa acelei părţi a admiratorilor săi care au reacţionat aşa, cei mai mulţi nişte neiculeni în raport cu doamna Rotar, cum sunt şi eu de altfel, cel care-mi permit astfel de aroganţe pseudo-analitice, dar chiar nu exista o altă soluţie? Oare n-a aflat că atunci când sunt mai multe femei în ecuaţie, mai multe însemnând oricâte mai mult de una, situaţia se poate complica exponenţial? Cu sau fără voia sa, în acest moment are două „victime” în palmares şi nu cred ca şi-a dorit asta.
      Mie mi-a spus mama când eram mic, că nu prea are rost să te iei la cafteală cu fetele, că-i ruşinos şi dacă le baţi şi dacă-ţi dau bătaie şi că trebuie să te opreşti înainte de punctul în care nu mai există cale de întoarcere.
     Înclin să cred, sper, că lucrurile au scăpat pur şi simplu de sub control, altfel nu-mi explic cum domnul Pleşu, recunoscut ca un om elegant din toate punctele de vedere, s-ar pune într-o astfel de situaţie.
     Cât despre „violatori”, evident inocenţi şi cu tot dreptul să ridice primi piatra, s-auzim numai de bine. Le dorim asemenea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu