La Waterloo

O diagonală tristă

Pe pieptul împăratului

Zâmbea, cinic.

„Acum!” strigă el

Cu sabia-ntinsă

Dar nu se întâmplă, nimic.

Secunda trecea invers,

Si Timpul său, 

Din ce în ce, mai mic.

 

Iris

Vine seara, ochiul nopții se deschide încet

Iris negru şi profund,

Cu miros de rouă și cremene

Spărturi de stele te îmbie în adânc.

Întinde o mână

Și lasă-l să-ţi presare lacrimi în palmă

Pe roua lor va crește un copac de smirnă

Deșert de remore lângă o mare calmă.

Toamna

Argument pentru iubire
De décor
Frunze galbene
Ponor
Se aştern îmbietoare
Pe covor.


Străpungând lumina caldă
Drag actor
Picături de vânt albastu
Unic zbor
Părăsesc bătrâne crengi
Şi viaţa lor.